Titluri de plasament - Titlurile de plasament reprezinta actiunile proprii rascumparate, actiunile achizitionate, obligatiunile emise si rascumparate, obligatiunile achizitionate si alte titluri de plasament achizitionate in vederea realizarii unui profit intr-un termen scurt.
Din punct de vedere contabil, in structura titurilor de plasament sunt cuprinse:
- actiuni (cotate sau necotate);
- obligatiuni (cotate sau necotate);
- bonuri de tezaur si bonuri de casa pe termen scurt;
- actiuni si obligatiuni emise si rascumparate de intreprindere;
- titlurile de creanta negociabile.
Sunt active circulante.
Spre deosebire de titlurile de participare, titlurile de plasament reprezinta cel mult 10% din capitalul societatii emitente, atunci cand imbraca forma actiunilor.
Chiar daca, in bilantul contabil, ele sunt reprezentate de un singur post, contabilitatea curenta trebuie sa faca distinctie intre plasamentele care confera un drept de proprietate (actiunile) si cele care confera pur si simplu un drept de creanta 8spre exemplu, obligatiunile).
Titlurile de plasament trebuie distinse de efectele comerciale. Desi, ca si efectele comerciale, ele sunt titluri negociabile, totusi, emisiunea lor se face pe categorii de titluri, care confera titularilor drepturi identice; in plus, ele au, de obicei, o scadenta mai lunga.
Intreprinderea cumparatoare de titluri de plasament cauta:
- fie utilizarea temporara a unei parti din disponibilitatile sale, in vederea conservarii valorii trezoreriei;
- fie rentabilizarea plasamentelor sale, prin cresterea veniturilor percepute (dividende, dobanzi) si/sau prin realizarea unui plus de valoare, cu ocazia revanzarii.
Plasamentele nu au ca obiect asigurarea unei influente particulare asupra societatii emitente. Ele pot fi tranzitorii sau permenante, pot avea sau nu un caracter speculativ.
La intrarea in unitate, titlurile de plasament se evalueaza la costul de achizitie, prin care se intelege pretul de cumparare, sau la valoarea stabilita potrivit contractelor.
Cheltuielile accesorii de cumparare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele si alte cheltuieli similare, se inregistreaza direct in cheltuielile exercitiului.
Vezi Ordinul ministrului finantelor nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 279 bis din 25 aprilie 2002.
Vezi si Contabilitatea trezoreriei.
Din punct de vedere contabil, in structura titurilor de plasament sunt cuprinse:
- actiuni (cotate sau necotate);
- obligatiuni (cotate sau necotate);
- bonuri de tezaur si bonuri de casa pe termen scurt;
- actiuni si obligatiuni emise si rascumparate de intreprindere;
- titlurile de creanta negociabile.
Sunt active circulante.
Spre deosebire de titlurile de participare, titlurile de plasament reprezinta cel mult 10% din capitalul societatii emitente, atunci cand imbraca forma actiunilor.
Chiar daca, in bilantul contabil, ele sunt reprezentate de un singur post, contabilitatea curenta trebuie sa faca distinctie intre plasamentele care confera un drept de proprietate (actiunile) si cele care confera pur si simplu un drept de creanta 8spre exemplu, obligatiunile).
Titlurile de plasament trebuie distinse de efectele comerciale. Desi, ca si efectele comerciale, ele sunt titluri negociabile, totusi, emisiunea lor se face pe categorii de titluri, care confera titularilor drepturi identice; in plus, ele au, de obicei, o scadenta mai lunga.
Intreprinderea cumparatoare de titluri de plasament cauta:
- fie utilizarea temporara a unei parti din disponibilitatile sale, in vederea conservarii valorii trezoreriei;
- fie rentabilizarea plasamentelor sale, prin cresterea veniturilor percepute (dividende, dobanzi) si/sau prin realizarea unui plus de valoare, cu ocazia revanzarii.
Plasamentele nu au ca obiect asigurarea unei influente particulare asupra societatii emitente. Ele pot fi tranzitorii sau permenante, pot avea sau nu un caracter speculativ.
La intrarea in unitate, titlurile de plasament se evalueaza la costul de achizitie, prin care se intelege pretul de cumparare, sau la valoarea stabilita potrivit contractelor.
Cheltuielile accesorii de cumparare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele si alte cheltuieli similare, se inregistreaza direct in cheltuielile exercitiului.
Vezi Ordinul ministrului finantelor nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 279 bis din 25 aprilie 2002.
Vezi si Contabilitatea trezoreriei.